Mulți antreprenori se luptă cu singurătatea din cauza orelor lungi petrecute lucrând singuri și aceste sentimente nu trebuie ignorate, deoarece pot duce la epuizare și incapacitatea de a continua construirea afacerii.
Am deveni freelancer în 2010 și asta pentru mine a fost un vis devenit realitate și rezultatul unui proces decizional de aproape un an de zile.
Lucram independent și construiam ceva pentru mine.
Nu mai eram nevoită să particip la întâlniri care ar fi putut fi de fapt un e-mail, prioritățile zilei mele de lucru nu mai erau deraiate de un coleg dezorganizat sau de un șef fără direcție sau obiective, am scăpat definitiv din lumea proiectelor de grup în care doi munceam pentru șapte.
Eu luam deciziile, eu îmi asumam meritele pentru micile și marile succese, eu îmi făceam ”mea culpa” pentru greșeli și scăpări.
Privind în urmă, însă, izolarea și singurătatea au apărut la scurt timp după ce mi-am transformat masa din bucătărie în biroul de lucru.
M-am aruncat cu capul întâi în activitatea de a construi o afacere. Nu mi-a luat mult să înțeleg că doar 30% din ce lucram acum zi de zi era bazat pe expertiza și experiența mea, restul trebuia să învăț, și să o fac din mers: relații cu clienții, marketing, juridic, contabilitate și fiscalitate, vânzări sau managementul echipelor.
Când ambiția și munca mea grea au început să dea roade, am fost forțată să recunosc că îmi stricasem sănătatea, pierdusem obieceiuri bune în relația cu mine și cei apropiați și devenisem obosită, iritată, anxioasă, mereu nemulțumită și de nerecunoscut chiar pentru mine însămi.
Sănătatea mea mentală a luat-o la vale, anxietatea mea socială a urcat pe noi culmi și m-am simțit deconectată de toată lumea din viața mea.
Și toate au tot escaladat până în pandemie, când am simțit că o iau razna la propriu; nu mă mai recunoșteam!
Conștientizarea că sunt pe o pantă alunecoasă a venit când s-au ridicat toate restricțiile din pandemie, iar eu aveam și câte 10 zile fără să ies din casă, făceam cel mult șase pași pe terasă până la tomberonul de gunoi, și înapoi.
A fost atunci o chestiune de zile până am decis că ceva trebuie să se schimbe, așa că am început cu ce știu eu să fac mai bine, un plan!
Îți vorbesc acum despre prima soluție pe care am aplicat-o urmând ca în postări viitoare să le iau pe toate la rând și să îți spun ce și cum am făcut.
Am căutat și am creat oportunități pentru conexiuni semnificative, cu sens, cu oameni asemeni mie, cu valori similare sau cu comportamente dezirabile – am căutat să mă conectez cu oameni pe care să îi admir și de la care să am ce să învăț
Mi-am luat una din multele agende faine pe care le colecționam și am început să fac o listă de oameni cu care m-am conectat de când m-am mutat înapoi în Sibiu și cu care nu mă mai văzusem sau vorbisem de ani de zile, nici intenționat, nici conjunctural. Am ales acei oameni care îmi dădeau energie, care mă inspirau, de la care aveam ce să învăț, oameni care pe diverse coordonate erau sau ar fi putut fi un model pentru mine.
Nu a fost o listă atât de lungă pe cât mă așteptam, dar am început să le scriu pe social media, pentru că acolo rămăsesem conectați, ne dădeam un like la poze, știam în ce vacanțe mai fuseseră, la ce evenimente mai participaseră sau prin ce necazuri poate mai trecuseră.
Am descoperit atât de multe lucruri noi, și o altă conștientizare m-a lovit (deși asta era evidentă dpdv rațional), că timpul nu stătuse în loc pentru nimeni, în viețile tuturor se întâmplaseră atât de multe lucruri care mă conectau cu ei, sau care mă îndepărtau, dar care mă făceau să simt, să mă implic, să nu mai rămân pe dinafară.
Și așa am început din nou să ies ”la cafea”, fără presiune, fără targete, fără musai să mă văd cu X sau Y, dar cu intenție, cu a căuta oamenii care să mă susțină și care să mă inspire. Și cu ajutorul lor, a multora care nici nu știu cât de mult m-au ajutat, m-am ridicat și am ieșit de pe panta alunecoasă.
Aici, ți-am menționat patru dintre soluțiile pe care eu le-am aplicat ca să mă reconectez la o viață antreprenorială cu sens, și pentru că în acest articol am povestit despre prima dintre ele, te invit să-mi rămâi alături ca să afli detalii și despre celelalte.
