Se vorbește mult în spațiul profesional despre burnout și sănătatea mentală în cadru corporate și în context de work-life balance, dar se vorbește prea puțin spre deloc de sănătatea mentală în context antreprenorial.
Să te simți singur ca antreprenor este ceva obișnuit, un dat al tuturor celor care au început un business la un moment dat, fie că a rămas activitea la nivel de freelancing sau soloprenoriat, fie că afacerea a crescut.
Te arunci de multe ori în ape pe care nu le cunoști cu curajul, determinarea și resursele pe care le ai pentru că vezi mai mult soluții unde alții văd probleme, vezi valoare adăugată și știi că poți fi de folos.
Te bazezi pe experiență, pe cunoștințe, pe relații, pe hint-uri din piață, pe statistici, pe tot ce ai la îndemână și rezonează cu tine.
Și o dată intrat/ă în business începi să descoperi lucruri … o parte covârșitoare a antreprenorilor cu care discut azi, spun că nu ar mai fi început niciun business dacă ar fi știut de la început ce-i aștepta. Dar dacă ești în horă, joci!! Iar dacă îți și place jocul, treci mai ușor peste frustrări, neajunsuri, nemulțumiri, relații toxice și alte asemenea piedici.
Cu cât trece mai mult timp, începi să realizezi că momentul ăla de ”break even” nu se prea apropie, și începi să resimți oboseala, stresul, deconectarea, lipsa de cunoștințe, de informații, de know-how relevant la momentul potrivit. Și pentru toate ai soluții, de multe ori însă, tocmai ca să compensezi ce lipsește: odihna, cunoștințele, expertiza, dai tot mai mult din timp, renunți din ce în ce mai mult la părticele din tine, acele părticele ce țin de cele mai multe ori de conexiunea umană. Nu te mai vezi cu prietenii, mai sari peste niște aniversări, la părinți te duci mai pe fugă, cu partenerul/ partenera te vezi seara târziu sau dimineața devreme, și cu copiii poate în weekend-uri.
Iar la un moment dat realizezi cât de singur și deconectat ești personal, cât de izolat și ezitant ești profeisonal.
Dar nu trebuie să fie așa și pentru tine!
Micile schimbări pot face o mare diferență și nu ești niciodată atât de singur pe cât crezi.
Ai opțiuni pentru a reduce sau elimina senzația de singurătate, atâta doar că e nevoie să o conștienntizezi și să o accepți! Iar asta te va ajuta atât personal cât și profesional în afacerea ta ca să prosperi, fără să te lași pe tine mereu pe ultimul loc.
Iată câteva din modalitățile practicate de mine prin care am găsit soluții să fac față singurătății antreprenoriale:
- Am căutat și am creat oportunități pentru conexiuni semnificative, cu sens, cu oameni asemeni mie, cu valori similare sau cu comportamente dezirabile – am căutat să mă conectez cu oameni pe care să îi admir și de la care să am ce să învăț;
- Am ales să arăt vulnerabilitate atât în relația cu familia și prietenii, cât și în relația cu echipa sau colaboratorii;
- M-am alăturat unor comunități și organizații de antreprenori locale pentru a mă înconjura de oameni care au probleme similare cu ale mele;
- Și am făcut din sănătatea și bunăstarea mea o prioritate, nu m-am mai lăsat pe ultimul loc, nu am mai renunțat la timpul de odihnă, de activități cu cei dragi, la hobbies, sport sau citit, ba chiar am început să le prioritizez.
Nu contează cât de mare sau mică, stabilă sau nouă este afacerea ta. În vârf ești singur/ă.
Partea cea mai dificilă, cea mai rea este că acele sentimente de singurătate și izolare au un impact sever asupra capacității tale de a fi antreprenor. Eu când am trecut prin asta ajunsesem să mă întreb ”Fac bine ce fac, sau acționez pe pilot automat?”; ”Oare mai sunt de actualitate informațiile, instrumentele și metodologiile pe care eu le folosesc sau au devenit perimate, uzate moral, inutile?”; ”Oare merg în direcția bună sau am luat-o pe câmpii?” — și toate aceste întrebări venind peste un context organizat, în care eu lucram cu obiective, aveam proiecte pe termen lung, îmi monitorizam KPIs și ”știam” în ce direcție vreau să îmi duc afacerea.
Dar de ce apare toată această singurătate?
După cum se dovedește, sunt mai mulți factori implicați. Singurătatea în rândul antreprenorilor poate apărea din:
- Izolare neintenționată pentru că lucrezi singur/ă toată ziua;
- Nu ai cu cine să vorbești sau alături de cine să-ți plângi de milă, chiar și pentru 5 minute;
- Muncești ore lungi care se extind de obicei dincolo de o săptămână de lucru „cu normă întreagă” de 40 de ore;
- Te lupți cu echilibrul dintre viața profesională și viața personală, în special dacă lucrezi de acasă – unde ești de fapt mereu la locul tău de muncă;
- Ești responsabil/ă pentru luarea tuturor deciziilor și ajungi să pui la îndoiala și cea mai mică decizie pentru că nu ai cu cine să te consulți;
- Nu ai cu cine să împărtășești dificultățile, dubiile, incertitudinile pentru că cei din cercul tău apropiat de oameni nu îți înțeleg munca sau importanța acesteia.
Pentru noii antreprenori, în special, a lucra singur sau de acasă poate fi atât o binecuvântare, cât și un blestem.
Dacă binecuvântarea antreprenoriatului timpuriu este că poți face ce vrei, când vrei, blestemul este că a construi o afacere de succes necesită adesea mult mai mult de 40 de ore pe săptămână.
