Am fost weekendul trecut la o conferinta regionala a AIESEC, prima conferinta a membrilor noi, studenti care aleg sa se alature organizatiei pentru urmatorii 2-3 ani sa faca voluntariat sau sa aleaga o experienta profesionala internationala. Sambata, la final de agenda, a existat sesiunea traditionala pentru alumni si spre bucuria mea, scena a fost plina, aproape 20 de oameni care la un moment dat au trecut prin aceasta organizatie erau acolo sa spuna o parte din povestea lor.

Spre marea mea mirare, desi nu sunt o persoana emotiva, a fost prima data cand am stat pe scena aceea cu un nod in gat, intrebandu-ma ce sa transmit celor 150 de perechi de ochi care se uitau la noi si asteptau; mi-am amintit de momentul cand in urma cu 10 ani, eu eram in aceeasi sala si in fata mea pe aceeasi scena erau aliniati acei alumni tineri care ne spuneau … nu-mi mai amintesc ce anume, insa sentimentul atunci a fost ca vreau sa fiu ca ei; asta as vrea sa le transmit si eu acestor tineri voluntari de azi.

Impreuna cu Zeno realizam ca suntem cei mai ‘batrani’ oameni din sala aceea, ca sunt 10 ani de cand eram ca si ei in multime cu ochii pe scena, si desi nodul din gat a ramas pana la sfarsitul serii am gasit cuvintele ca sa imi transmit mesajul, fara sa spun ce am facut in AIESEC, sau pe unde am lucrat dupa aceea, sau ce am ales sa fac de un an deja, le-am vorbit despre ei, si nu pot decat sa sper ca macar la o parte dintre ei mesajul meu a ajuns.

Dar m-am luat cu povestile si am divagat de la ideea acestui post. Am ales sa scriu cateva cuvinte despre cultura organizationala tocmai in urma experientei de la acest sfarsit de saptamana si iata aceste cuvinte:

– dincolo de teorie, cultura organizationala este formata din acele mici detalii, actiuni, fel de a face lucrurile care te deosebesc ca si organizatie de restul, in AIESEC, sunt dansurile, sunt roll-call-urile, sunt shout-urile, sunt semnele pe care le facem in intalniri ca sa transmitem un mesaj anume fara a intrerupe sau a vorbi peste ceilalti.

Insa atat in AIESEC cat si in restul organizatiilor prin care am trecut am observat un aspect care pentru mine e foarte important: liderii acestor organizatii sunt primii care in opinia mea trebuie sa traiasca si sa transmita aceasta cultura organizationala, sau sa o creeze daca ea nu e in linie cu valorile si misiunea organizatiei. Din pacate cel mai des fenomen intalnit de mine este o nealiniere a valorilor declarative cu cultura organizationala existenta, asezonata cu o uriasa ignoranta a managementului in ceea ce priveste acest aspect. Este adevarat ca pentru ca un lider sa transmita cultura organizatiei, el insusi trebuie sa fie aliniat si sa se identifice cu acea cultura, aspect care este poate mai usor de realizat intr-un ONG unde misiunea este de cele mai multe ori una personala, decat intr-o corporatie de exemplu, unde principalul motivator sunt banii si profitul; totusi, este un aspect care se reflecta fie ca ne place, fie ca nu, in toate aspectele business-ului, in toate procesele, in comportamentele tuturor angajatilor.

Ce mi-as dori este sa vad un efort activ in directia acestei alinieri, in transmiterea acelor comportamente care sa sustina cultura organizationala si sa aplice valorile declarative  din materialele de identitate si brand.