Nu e o noutate pentru nimeni faptul ca managementul dezvoltarii profesionale proprii necesita dedicare si de asemenea o buna planificare si implementare. Totusi, sunt atat de multe companii unde angajatii simt ca firma este cea responsabila pentru tot acest proces. Vrem lucruri, visam sa facem ceva care sa merite, sa facem o treaba semnificativa care sa aiba un impact, dar de multe ori, asa cum dicteaza natura umana, facem lucrurile doar cand suntem cumva constransi.

Recent am avut cateva discutii foarte interesante pe aceasta tema a procesului de dezvoltare personala si momentul critic de constientizare pe care l-am vazut la clientii mei a fost momentul cand au realizat ca intr-adevar acesta este un proces care adesea vine cu atributii de zi cu zi, care trebuie cladit in timp, care are o perioada determinata de implementare si care are  numeroase obstacole. De cele mai multe ori nu reusim sa alocam o proportie specifica de timp unui proces de dezvoltare pentru ca in general se gasesc mereu alte lucruri care au nevoie de atentia noastra, in special locul de munca.

Cateva companii au inclus in politica lor un anumit timp din programul zilnic alocat pentru dezvoltarea salariatilor (Google este mereu dat ca exemplu, companie unde angajatii petrec pana la 20% din timpul de la munca pentru proiecte personale colaterale); asta ar putea fi o solutie. O alta cale de a obtine acel timp e impunerea cumva a unor constrangeri pentru tine insuti, asa cum presupune orice alta sarcina de lucru. Nu ai voie sa gasesti metode de a le evita, trebuie doar sa le faci.