Cu siguranta ati auzit despre comunicarea nonverbala si limbajul trupului. S-au scris nenumarate carti si articole pe acest subiect, dar v-ati pus vreodata intrebarea cat adevar se gaseste in acele sfaturi de interpretare a comportamentelor? Probabil ca ma veti contrazice daca v-as spune ca ducerea mainii la nas nu inseamna neaparat ca persoana respectiva minte, ca evitarea privirii denota intentia de a ascunde ceva, ca incrucisarea picioarelor denota nesiguranta sau ca scoaterea pieptului in fata inseamna ca interlocutorul nostru este arogant sau increzut.

   Scoaterea acestor comportamente din context si interpretarea lor individuala duce la erori de cele mai multe ori. Si ce este cel mai important, oamenii sunt unici; nu se comporta la fel in situatii similare. Comportamentele si reactiile lor depind de educatia primita, de sistemul lor de valori, de informatiile pe care le detin, de experienta proprie, de gandirea lor si tipul de temperament/caracter pe care il au. Astfel, acelasi gest la o persoana poate insemna chiar opusul la alta persoana.

   Limbajul trupului se poate interpreta cu succes, dar este nevoie de mult antrenament si mai ales de observarea si cunoasterea gesturilor, reactiilor si comportamentelor unei anumite persoane in diverse situatii si contexte: ce gesturi face cand nu ii place ceva, ce face atunci cand vorbeste despre ceva frumos, etc. Trebuie cunoscute in detaliu informatiile adevarate, apoi informatiile false, pentru ca apoi sa se faca o corelare si sa se interpreteze noile informatii obtinute. Sunt si persoane care stiu instinctiv si isi pot da seama de fapt la ce te gandesti in acel moment, dar si prin antrenament se pot capata aceste deprinderi. In orice caz, trebuie stiut ca aceste interpretari sunt niste repere si nu au o semnificatie certa. Ducerea mainii la nas poate insemna ca persoana respectiva minte, dar mai poate insemna si ca acea persoana are o rinita alergica care il deranjeaza (si de prezenta careia evident este greu sa ne dam seama). Incrucisarea picioarelor poate insemna atat nesiguranta cat si faptul ca persoana respectiva gaseste aceasta pozitie foarte comoda, si de obicei sta asa. Nici un gest nu trebuie izolat si interpretat cum am citit in carti, trebuie sa vedem si imaginea de ansamblu.

O data ce stapanim bine aceste deprinderi, putem sa le folosim cu succes in dezvoltarea unei comunicari active cu interlocutorul nostru, in timpul negocierilor de afaceri, ne putem da seama cand putem forta nota si cand este cazul sa ne retragem, si chiar in viata de zi cu zi, armonizandu-ne relatiile cu ceilalti.

In spiritul acestei teme, ce parere aveti despre aceasta imagine care poate fi interpretata diferit in functie de mostenirea culturala a privitorului?