Angajați noi vs. angajați existenți [Ro]

O tendinta curenta, cu atat mai des intalnita in situatia economica dificila cu care ne confruntam, este ca multi manageri sau antreprenori sa fie tentati sa mizeze pe o strategie de resurse umane orientata spre atragerea de noi oameni in organizatie luand in calcul numarul tot mai mare de persoane care se afla in piata muncii, din care pot alege si pe care ii pot testa. Insa pentru a rezista pe piata, trebuie sa faca lucrurile sa mearga mai bine folosind aceleasi resurse.

Lasandu-se purtati de entuziasmul dat de oferta mare, ei nu iau in considerare costurile ridicate pe care le implica recrutarea (aproape continua) si de performantele scazute date de noii angajati, pana cand acestia invata cum merg lucrurile si isi intra intr-un ritm normal de munca. Iar acest lucru ii poate scoate din ‘joc’ daca nu isi regandesc strategia de recrutare. In situatii de criza, focusarea trebuie sa fie indreptata asupra angajatilor, asupra instruirii lor. Angajatorii trebuie sa isi asume rolul de lideri si sa lucreze indeaproape cu angajatii lor. Acest lucru va reduce costurile cu instruirea salariatilor si va crea o coeziune mai stransa in cadrul firmei; ii va face pe salariati sa lucreze mai repede, mai bine si sa aiba randament.

Dar o astfel de strategie, orientata catre oameni, nu este indicata doar in perioadele grele. Tot timpul trebuie acordata o atentie deosebita personalului angajat; pana la urma, acesta duce tot ‘greul’ intr-o companie.